Ce nebunie îmi cuprinde sufletul!
Ohh, ce iubire nebună!
Mi-am pierdut “mintea” în acest
Dans frenetic
Şi nu mai ştiu decât
Că mă simt un altar
Şi ofranda de pe dânsul,
Gata să ardă în iubire!
Ce minunat este acest foc!
Şi cât de minunate sunt toate
Arsurile ce le resimt!
Ce frenezie în care am uitat de mine!
Ce lacrimi îmi cuprind obrazul!
Nu îşi au rădăcina nici în bucurie,
Nici în disperare,
Ci în fericirea însăşi,
Fericirea de a fi
Un zbor frenetic
În focul mistuitor al iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu