Pentru lume - 1995

Am luat în palmă un bulgăre de gheaţă. Şi m-am gândit la inima ta, bucăţică de răceală dureroasă. Am vrut să-l arunc, să trimit pumnul de sticlă topitoare ce m-a fript înapoi în lumea sa de răutate, de uitare, de frig...Dar aş fi devenit şi eu tot de gheaţă. Şi atunci am vrut să împrăştii căldură, să topesc măcar bucăţica din palma mea. Simţeam durerea plină străbătându-mi palma şi dându-mi fiori reci...Şi asta pentru că doream să-i dau căldură, protecţie. Am strâns pumnul. Cu cât dădeam mai multă iubire cu atât primeam mai multă durere, dar nu am renunţat; ştiam că se topeşte, chiar dacă nu încetează să-mi arate că e rece şi dureroasă. Am inchis ochii şi am aşteptat...Sufletul mi-a tresărit...Am simţit cum durerea şi răceala împrăştiate în corpul meu se transformă în căldură binefăcătoare, profundă, învăluind pumnul protector cu atâta iubire, atâta...ce niciodată nu gândeam că poate veni din partea unui glob de gheaţă. Am deschis ochii şi am privit palma: era cuprinsă de firicele calde de apă, ca nişte degete de lacrimi ce imi mulţumeau pentru ... nu ştiu ce.