Cine îmi spune: orhideea e sublimă, spinii nu-s de soi?
Ce judecată îmi desparte luna de soare, pe mine de voi?
Am spus: nu te opri în vale, căci umbrele-s viclene.
Ce păcăleală sumbră, când umbrele-s perene!
Răcoarea văii, cine îmi spune că e rea?
De nu vrei soare, iată, poţi să rămâi în ea!
Eşti liber pretutindeni, acum şi mai apoi,
Şi nimeni nu îmi spune: sunt bună, nu şi voi!
Ador furtuna rece, şi o iubesc cântând,
Ador să simt mirosul de ploaie pe pământ!
Doreşti să fugi de soare?- nu te înspăimânta,
Căci şi în valea neagră, iubite, sunt a ta!
luni, 28 februarie 2011
luni, 3 ianuarie 2011
A Ta – dec.2010
Dacă dincolo de toate eşti Tu,
Atunci eu sunt fiica Ta.
Dacă în fiecare fericire
Este sclipirea Ta,
Atunci...
Eu mă închin!
Nu Te vreau decât pe Tine,
Nu cunosc altceva decât pe Tine,
Nu mă bucură decât privirea Ta.
Dacă tu eşti în toate,
Eu iubesc toate!
Ai o mie de ochi în toate stelele,
Ai o mie de lacrimi în ocean,
Mă atingi cu frunze,
Te joci cu viaţa mea,
Cum se joacă iubitul
În palma iubitei,
În care îşi dăruieşte
INIMA.
Atunci eu sunt fiica Ta.
Dacă în fiecare fericire
Este sclipirea Ta,
Atunci...
Eu mă închin!
Nu Te vreau decât pe Tine,
Nu cunosc altceva decât pe Tine,
Nu mă bucură decât privirea Ta.
Dacă tu eşti în toate,
Eu iubesc toate!
Ai o mie de ochi în toate stelele,
Ai o mie de lacrimi în ocean,
Mă atingi cu frunze,
Te joci cu viaţa mea,
Cum se joacă iubitul
În palma iubitei,
În care îşi dăruieşte
INIMA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)