Îmi amintesc sufletul tău
Şi felul în care mă îmbrăţişai
Cu privirea.
Îţi aminteşti iubirea mea?
În tăcerea aceasta
Aud cum duioşia
Palmei tale în palmea mea
Se frământă şi-ar
Dori să zboare.
O lacrimă din ochii mei
Te caută pe obraz ...
Nu eşti aici ...
O altă lacrimă a
Pornit să-ţi caute
Iubirea ...
Nu eşti aici ...
Pentru o clipă,
Inima s-a oprit.
Dorul de tine s-a
Înfiorat
Şi o rugăciune
Şopteşte adânc
Numele iubirii noastre.
miercuri, 31 martie 2010
Femeia – sept.2001
Femeia
Este mai mult
Decât mlădierea
Undelor de plete ...
Mai mult decât dansul
Cel mai exotic ...
Mai mult decât tăcerea cea
Mai adâncă ...
Şi mai incitant decât esenţa
Erotismului veşnic.
... Este toate acestea ...
Şi este cu mult mai mult ...
Expansiunea ce nu îşi află în
Veci cuvântul să o exprime ...
Decât în sânul Lui Dumnezeu ...
Iubirea se revarsă prin ochii ei ...
Şi mângâierea degetelor ei este
Atingerea infinitului ...
Femeie! ... aminteşte-ţi de
Tine!
Este mai mult
Decât mlădierea
Undelor de plete ...
Mai mult decât dansul
Cel mai exotic ...
Mai mult decât tăcerea cea
Mai adâncă ...
Şi mai incitant decât esenţa
Erotismului veşnic.
... Este toate acestea ...
Şi este cu mult mai mult ...
Expansiunea ce nu îşi află în
Veci cuvântul să o exprime ...
Decât în sânul Lui Dumnezeu ...
Iubirea se revarsă prin ochii ei ...
Şi mângâierea degetelor ei este
Atingerea infinitului ...
Femeie! ... aminteşte-ţi de
Tine!
Freamăt ascuns – sept.2002
Ce nelinişte este aceea
Ce nu mă lasă să-mi
Dorm somnul vieţii
Acesteia?
Ce este acest freamăt
Atât de ascuns atunci
Când gura îmi râde
Încântată de plăceri?
Tată Drag, ai zărit
Zbuciumul din mine?
...............................
Odată, mi-ai dat să
Gust din paharul
Dragostei Tale,
Iar de atunci
Dorul din mine
Nu îşi găseşte adăpost,
Iar privirile mi se
Pierd în zarea
În care Te caută
Neîncetat.
Ce nu mă lasă să-mi
Dorm somnul vieţii
Acesteia?
Ce este acest freamăt
Atât de ascuns atunci
Când gura îmi râde
Încântată de plăceri?
Tată Drag, ai zărit
Zbuciumul din mine?
...............................
Odată, mi-ai dat să
Gust din paharul
Dragostei Tale,
Iar de atunci
Dorul din mine
Nu îşi găseşte adăpost,
Iar privirile mi se
Pierd în zarea
În care Te caută
Neîncetat.
Înălţare - sept.2002
Cât de adânc îţi
Mulţumeşte sufletul meu
Pentru toate darurile:
Tăcut, el priveşte mulţimea
Bogăţiilor şi zgomotul râsetelor
Şi ... tăcut ...
Primeşte toate despărţirile ...
Rugăciunea misterioasă
Se dezvăluie,
Iar ochii se închid;
O emoţie fără grai
Îmi înfioară fiinţa
Şi o înalţă, la fel de tăcut,
Către Tine.
Mulţumeşte sufletul meu
Pentru toate darurile:
Tăcut, el priveşte mulţimea
Bogăţiilor şi zgomotul râsetelor
Şi ... tăcut ...
Primeşte toate despărţirile ...
Rugăciunea misterioasă
Se dezvăluie,
Iar ochii se închid;
O emoţie fără grai
Îmi înfioară fiinţa
Şi o înalţă, la fel de tăcut,
Către Tine.
Iubirea Ta – nov.2003
În iubirea Ta
Ne eşti şi tată,
Şi mamă,
Şi frate ... şi iubit.
Cu iubirea Ta,
Ne îmbrăţişezi
Obrajii prin adieri
Blânde de vânt,
Şi ne şopteşti,
Mereu nou, deşi
Acelaşi din veşnicie,
Că noi toţi suntem
Inima Ta ...
Şi fiecare în parte.
În iubirea Ta,
Ne arăţi cum
Te descoperi în fiecare floare ...
Şi în fiecare fir de praf ...
Şi cum ... pentru fiecare grăunţă
Te dai pe Tine Însuţi
Cu totul
Pentru a înfăptui
Miracolul Existenţei.
Ne eşti şi tată,
Şi mamă,
Şi frate ... şi iubit.
Cu iubirea Ta,
Ne îmbrăţişezi
Obrajii prin adieri
Blânde de vânt,
Şi ne şopteşti,
Mereu nou, deşi
Acelaşi din veşnicie,
Că noi toţi suntem
Inima Ta ...
Şi fiecare în parte.
În iubirea Ta,
Ne arăţi cum
Te descoperi în fiecare floare ...
Şi în fiecare fir de praf ...
Şi cum ... pentru fiecare grăunţă
Te dai pe Tine Însuţi
Cu totul
Pentru a înfăptui
Miracolul Existenţei.
Unitate – iun.2004
Ce minunat că există Cerul!
Ce minunat că există Pământul!
Ce minunat când cele două se contopesc!
Acum înţeleg ...
De ce atunci când eram doar “sus”, uitând de cele de “jos”, uitam o parte din mine ...
De ce atunci când eram doar “jos”, uitând de cele de “sus”, eram pierdută ...
Pentru că IUBIREA este legătura dintre cele de “sus” şi cele de “jos”, dintre “Cer” şi “Pământ” ... şi doar ea creează UNITATEA.
Ce minunat e, Doamne, TOTUL!
Ce minunat!
Şi nimic nu este mai prejos ... sau mai presus ... ci toate sunt ACOLO ... şi fără de ele nu se poate!
Ce minunat că există Pământul!
Ce minunat când cele două se contopesc!
Acum înţeleg ...
De ce atunci când eram doar “sus”, uitând de cele de “jos”, uitam o parte din mine ...
De ce atunci când eram doar “jos”, uitând de cele de “sus”, eram pierdută ...
Pentru că IUBIREA este legătura dintre cele de “sus” şi cele de “jos”, dintre “Cer” şi “Pământ” ... şi doar ea creează UNITATEA.
Ce minunat e, Doamne, TOTUL!
Ce minunat!
Şi nimic nu este mai prejos ... sau mai presus ... ci toate sunt ACOLO ... şi fără de ele nu se poate!
luni, 29 martie 2010
Dincolo de timp - nov.2009
Sunt oceanul ce îşi desfată valurile pe plaja inimii tale;
Sunt voluptoasă, sunt tandră, sunt mereu nouă
Iar tu...aceeaşi iubire...fire calde de nisip
Fire calde cu amintiri de ACASĂ.
Poate te copleşesc în flux...
Poate îţi e dor de mine la reflux…
Poate eşti mereu în mine,
În adâncuri de taină şi tăcere.
Ne-am topit în răsărituri de cristal...
Ne-au certat furtuni învolburate.
Dar...val dupa val...
Mereu revin la tine...
Mereu revii la mine...
Iar cerul este martor...
În jocul nostru...
Dincolo de timp.
Sunt voluptoasă, sunt tandră, sunt mereu nouă
Iar tu...aceeaşi iubire...fire calde de nisip
Fire calde cu amintiri de ACASĂ.
Poate te copleşesc în flux...
Poate îţi e dor de mine la reflux…
Poate eşti mereu în mine,
În adâncuri de taină şi tăcere.
Ne-am topit în răsărituri de cristal...
Ne-au certat furtuni învolburate.
Dar...val dupa val...
Mereu revin la tine...
Mereu revii la mine...
Iar cerul este martor...
În jocul nostru...
Dincolo de timp.
Te iubesc! - apr.2009
Ştii că te iubesc
Ca strigătul mamei care
Îşi naşte rodul...
Ca apa care sparge stânci
Ca sufletul fluturelui
Dansând o singură zi!
Ca strigătul mamei care
Îşi naşte rodul...
Ca apa care sparge stânci
Ca sufletul fluturelui
Dansând o singură zi!
Extaz - feb.2002
Ce nebunie îmi cuprinde sufletul!
Ohh, ce iubire nebună!
Mi-am pierdut “mintea” în acest
Dans frenetic
Şi nu mai ştiu decât
Că mă simt un altar
Şi ofranda de pe dânsul,
Gata să ardă în iubire!
Ce minunat este acest foc!
Şi cât de minunate sunt toate
Arsurile ce le resimt!
Ce frenezie în care am uitat de mine!
Ce lacrimi îmi cuprind obrazul!
Nu îşi au rădăcina nici în bucurie,
Nici în disperare,
Ci în fericirea însăşi,
Fericirea de a fi
Un zbor frenetic
În focul mistuitor al iubirii.
Ohh, ce iubire nebună!
Mi-am pierdut “mintea” în acest
Dans frenetic
Şi nu mai ştiu decât
Că mă simt un altar
Şi ofranda de pe dânsul,
Gata să ardă în iubire!
Ce minunat este acest foc!
Şi cât de minunate sunt toate
Arsurile ce le resimt!
Ce frenezie în care am uitat de mine!
Ce lacrimi îmi cuprind obrazul!
Nu îşi au rădăcina nici în bucurie,
Nici în disperare,
Ci în fericirea însăşi,
Fericirea de a fi
Un zbor frenetic
În focul mistuitor al iubirii.
Liberă - mar.2004
Vreau să mă simt liberă: liberă să trăiesc, liberă să greşesc, liberă să cad, liberă să mă ridic, liberă să fiu, liberă să plec şi să revin, liberă să râd pe munţi şi în văi, liberă să iubesc ca un nebun, liberă să tac, liberă să vorbesc, liberă să uit, liberă să-mi amintesc ... liberă pentru că, dincolo de toate, Te iubesc ...
Acum, că Tu ai venit! - mai.2004
Toată întristarea s-a risipit
Acum, că Tu ai venit!
Toate lacrimile s-au transformat
În stele ...
Tu mă iubeşti,
Tocmai pentru ochii mei trişti,
Tocmai pentru nesaţul
Ce joacă în pletele mele...
Eu spun că s-a sfârşit ...
Tu îmi luminezi începutul ...
Veşnicul început ...
Veşnicul dor frenetic
Din braţele Tale ...
Acum, că Tu ai venit!
Toate lacrimile s-au transformat
În stele ...
Tu mă iubeşti,
Tocmai pentru ochii mei trişti,
Tocmai pentru nesaţul
Ce joacă în pletele mele...
Eu spun că s-a sfârşit ...
Tu îmi luminezi începutul ...
Veşnicul început ...
Veşnicul dor frenetic
Din braţele Tale ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)