Cât de adânc îţi
Mulţumeşte sufletul meu
Pentru toate darurile:
Tăcut, el priveşte mulţimea
Bogăţiilor şi zgomotul râsetelor
Şi ... tăcut ...
Primeşte toate despărţirile ...
Rugăciunea misterioasă
Se dezvăluie,
Iar ochii se închid;
O emoţie fără grai
Îmi înfioară fiinţa
Şi o înalţă, la fel de tăcut,
Către Tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu