Cine îmi spune: orhideea e sublimă, spinii nu-s de soi?
Ce judecată îmi desparte luna de soare, pe mine de voi?
Am spus: nu te opri în vale, căci umbrele-s viclene.
Ce păcăleală sumbră, când umbrele-s perene!
Răcoarea văii, cine îmi spune că e rea?
De nu vrei soare, iată, poţi să rămâi în ea!
Eşti liber pretutindeni, acum şi mai apoi,
Şi nimeni nu îmi spune: sunt bună, nu şi voi!
Ador furtuna rece, şi o iubesc cântând,
Ador să simt mirosul de ploaie pe pământ!
Doreşti să fugi de soare?- nu te înspăimânta,
Căci şi în valea neagră, iubite, sunt a ta!
