Cine îmi spune: orhideea e sublimă, spinii nu-s de soi?
Ce judecată îmi desparte luna de soare, pe mine de voi?
Am spus: nu te opri în vale, căci umbrele-s viclene.
Ce păcăleală sumbră, când umbrele-s perene!
Răcoarea văii, cine îmi spune că e rea?
De nu vrei soare, iată, poţi să rămâi în ea!
Eşti liber pretutindeni, acum şi mai apoi,
Şi nimeni nu îmi spune: sunt bună, nu şi voi!
Ador furtuna rece, şi o iubesc cântând,
Ador să simt mirosul de ploaie pe pământ!
Doreşti să fugi de soare?- nu te înspăimânta,
Căci şi în valea neagră, iubite, sunt a ta!
Foarte frumos. Ar trebui sa aloci mai mult timp acestei activitati aducatoare de frumos.
RăspundețiȘtergereCu drag,
Frumos, verisoara! tine-o tot asa.
RăspundețiȘtergereMultumesc! :)
ȘtergereAseara am iubit din nou
RăspundețiȘtergereAseara am învatat din nou sa iubesc. Aseara am învatat din nou sa respir iubire. Recunosc: mi-a fost teama sa vin la întâlnire, mi-a fost teama sa te las sa îmi umbli în suflet, dar macar ai facut-o cu blândete, cu manusile puse. Cu manusi albe de magician ai sters praful amintirilor vechi si ai uns cu miere si suflet balamalele unei inimi ruginite si-ai facut-o sa mearga din nou.
În lumina pala a unui bec galben fata si parul tau pareau aceeasi culoare, doar ochi-ti de-un negru adânc si nepamântesc cotrobaiau în sufletul meu cautând lumina, iar când a întâlnit-o s-au produs scântei. Nu am vazut niciodata ochi atât de negri!
Chiar si când închideai ochii, chipul tau parea venit din alte lumi necunoscute noua, pamântenilor. Genele tale desenau dâre lungi si frumoase de umbre pe obraji, umbre care se prindeau în hora pe ritmul muzicii si-apoi în perechi dansau îmbratisate.
Cuvintele tale se transformau în note muzicale, pe masura ce seara trecea, si se ridicau în aer cu aripi albe.
Mi-ai patruns încet, încet în inima si mi-ai pus flori de nu-ma-uita, apoi în stomac mi-ai aruncat câtiva fluturi, iar pe piele mi-ai lasat tatuaje neterminate facute cu privirea arzânda.
Ai dat drumul iubirii pe care eu o tinusem în lesa si în laturi de teama sa nu ma muste, dar tu ai îmblânzit-o…si-o liniste calda m-a cuprins de sus pâna jos care m-a umplut de bucurie.
Iubesc din nou!
As vrea sa stiu cine esti.
ȘtergereOamenii acestei lumi sunt ca trei fluturi in fata unei flacari de lumanare. Primul s-a apropiat si a spus: Stiu despre iubire. Al doilea a atins usor flacara cu aripile si a spus: Stiu cum arde focul iubirii. Al treilea s-a aruncat in inima flacarii si a fost mistuit. El singur stie ce e iubirea adevarata.
RăspundețiȘtergere