Îmi amintesc copilăria. Cum adunam năsturaşi şi clădeam coroniţe în raze de soare. Îmi amintesc copilăria. Cum în linişte de vară ascultam păsărele.
Îmi amintesc liniştea. Îmi amintesc soarele, îmi amintesc năsturaşii din faţa casei bunicilor. Îmi amintesc mărul şi creanga lui, pe care, cocoţată, citeam basme. Îmi amintesc grădina vecinilor, cu iarbă şi margarete până la genunchi.
Îmi amintesc simţirea şi simt din nou.
Îmi amintesc ignoranţa. Atât de rău şi totuşi atât de bine...
Îmi amintesc fire lungi de păianjen, îmi amintesc veveriţe, nuci, mama, tata, Eugen, bunici, soare, linişte, fluturi, păsări, curcubeu, ciuperci, frumuseţe, pace, amintire, trecut, clipe de neatins,...lacrimi...şi...mai bine, deşi mai rău.
Dar, totuşi, poate, sper că voi trăi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu