Nu îi cunosc gândul,
Dar i-am prins o fărâmă
Din imensitatea albastră
A privirii.
Nu îi cunosc inima,
Dar i-am simţit toată
Iubirea pe care a trezit-o
În mine.
Nu cunosc ce are să ne-aştepte,
Dar ştiu că întotdeauna
Putem continua. Şi ultimul
Zbor se numeşte speranţă.
Cu el putem să clădim o
Nouă viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu