Îmi doresc atât de mult să-ţi pot spune...nu ştiu ce...
Sunteţi prea mulţi sau nu sunteţi niciunul, iar eu am prea multe de spus sau nu am nimic.
Tot ce-mi doresc acum este să văd stiloul cum joacă pe hârtie cuvinte ce-ar trebui să mă oglindească, dar care sunt blocate în acest moment, încât...încât...sper să zbor în mine şi să mă regăsesc, sau să te regăsesc sau...nu mai ştiu...nimic.
Semnat de...nu mai ştiu cum sunt...şi unde să revin...
PS: Te aştept, vă aştept...pe voi toţi...pe voi toate...sau pe tine singur...să-mi spargi tristeţea inimii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu