Tristeţe - 1998

Iubite, se lasă iarna
Peste primavara mea
Şi din copil ce-am fost
Cresc ramuri pentru
Omătul ce s-a aşternut.
Iubite, cristalele
Mă înconjoară
Iar gerul lor
Preschimbă flori.
De câte ori să urc
Aceeaşi scară?
De câte ori să-ncerc
Aceşti fiori?